vineri, 30 ianuarie 2009

Cine este responsabil pentru comunicare în instituţiile europene?


Am insistat mult pe comunicarea europeană şi pe importanţa transmiterii informaţiei europene, pe înţelesul cetăţenilor. Dar cine sunt responsabilii pentru comunicarea în instituţiile europene?
În cadrul Comisiei Europene, Directoratul General pentru Comunicare lucrează sub autoritatea preşedintelui şi a vice-preşedintelui, Margot Wallstrom. Misiunea acestuia este de a informa media şi cetăţenii, în legătură cu activitatea Comisiei, dar analizează şi care sunt noile opinii în statele membre. Comisarul european Margot Wallstrom, a fost numită de preşedintele Comisiei, Responsabil de Relaţii Instituţionale şi Strategii de Comunicare, astfel, pe lângă sarcina de a dezvolta comunicarea cu cetăţenii, se ocupă şi de relaţia Comisiei cu celelalte instituţii europene.

La nivelul Parlamentului European, Alejo Vidal-Quadras, vice-preşedinte al Parlamentului European, responsabil pentru comunicare, a fost cel care, alături de Jean-Pierre Jouyet, Ministru de Stat, din partea Consiliului UE şi Margot Wallstrom, vice-preşedinte al Comisiei Europene, au semnat Declaraţia, intitulată "Comunicarea Europei în parteneriat."

Directoratul General pentru Comunicare al Parlametului European are rolul de a se asigura că informaţia ajunge la public, media şi liderii de opinie, prin intermediul birourilor sale din fiecare dintre statele membre, care joacă rolul de mediatori între Parlament şi public.

Consiliul Uniunii Europene este o instituţie care îşi exercită legislative şi putere de decizie. În acelaşi timp, este forumul în care reprezentanţii guvernelor din cele 27 de state membre pot afirma interesele lor şi să încerce să ajungă la compromisuri. Consiliul de Miniştrii, cum mai este numit, se ocupă de comuniarea europeană, prin Departamentul de Presă şi Comunicare.

Comitetul Social şi Economic European, este un organ consultativ al Uniunii Europene, al cărui scop este să ofere o informaţie actualizată despre afacerile europene, realizând o punte între organizaţiile societăţii civile din statele membre, dar şi cele din restul lumii. Acesta îşi îndeplineşte rolul prin intermediul Departamentului de Comunicare, direct subordonat Secretariatului General.

O altă instituţie a Uniunii foarte importantă în procesul de comunicare, este Comitetul Regiunilor. Acesta uşurează mult fluiditatea informaţiei dintre Uniune şi administraţiile locale sau regionale din statele membre. Înainte de adoptarea unor decizii la nivelul UE în domenii precum politica regională, mediul, cultura, educaţia şi transportul – care sunt, fără excepţie, domenii de interes local şi regional, va fi consultat Comitetul. De partea de comunicare se ocupă Directoratul D (Comunicare / Media / Protocol) din cadrul Secretariatului General.

Dan LUCA / Bruxelles

miercuri, 28 ianuarie 2009

Arc peste timp: studenţii europeni


Acum 10 ani îmi încheiam mandatul de membru al Biroului Executiv European al Asociaţiei Studenţilor Europeni (AEGEE) - o experienţă unică, pe care o recomand tinerilor din România.

Mi-a făcut mare plăcere ca recent să-i întâlnesc pe cei care conduc acum organizaţia. Entuziaşti, cu multe idei, o implicare activă în marile proiecte ale Europei contemporane.

Dan LUCA / Bruxelles

luni, 26 ianuarie 2009

10.000


Pentru blogul nostru 10.000 înseamnă numărul de vizitatori care au citit mesajele până azi, începând cu luna septembrie 2007. Mă bucur foarte mult de acest success. Acum, întrebări de genul “e bine să ai un blog?” devin inutile.

Voi continua să prezint rezultatele cercetărilor pe care le realizez, atunci când acestea sunt legate de subiectele de interes deja bine-cunoscute pe axul România – Bruxelles. Cu siguranţă, multe din mesajele viitoare vor fi “dictate” de evenimentele anului electoral european 2009.

Profit de ocazie, să multumesc celor care au avut interesul “de a mă citi”. Aştept sugestii şi pe info@casaeuropei.com.

Dan LUCA / Bruxelles

joi, 22 ianuarie 2009

Sunt eficiente site-urile pe care le vizităm?


Am tratat în multe mesaje importanţa internetului în afacerile europene, atât ca şi sursă de informare, cât şi ca mijloc de comunicare. Am expus şi avantajele de a avea un blog, un canal de comunicare tot mai vizibil şi în Europa.

Când este vorba însă despre un website lucrurile se complică puţin. Pe lângă conţinutul generat trebuie să ţinem cont de mult mai multe elemente. Pentru a ne atinge obiectivele pe care ni le propunem prin construirea unui site, trebuie avute în vedere câteva aspecte de importanţă maximă, pe care le voi trasa în acest mesaj, în linii mari.

Alegerea culorii, aranjarea în pagină şi impactul vizual sunt criterii de analizare a calităţii design-ului unui site. Mesajul transmis trebuie foarte bine organizat pentru a putea fi uşor de găsit şi de perceput de către vizitatori. Fiecare pagină a website-ului trebuie să îşi propună un scop. Trebuie să se cunoască foarte bine audienţa, iar informaţia furnizată să fie potrivită, determinând publicul să acţioneze în direcţia dorită. Structura site-ului trebuie să ghideze vizitatorii înspre datele de care au nevoie. Trebuie să fie uşor de intuit unde se poate găsi informaţia căutată.

Site-ul care nu îndeplineşte aceste reguli elementare, este un site prost făcut. Culorile pale, fontul nepotrivit, vor face textul greu de citit. Calitatea imaginilor contează de asemenea foarte mult, şi gestionarea spaţiului este importantă. Site-ul nu trebuie să fie încărcat de informaţii inutile care distrag atenţia de la mesajul de bază. Pe lângă aceasta, este bine ca datele să nu se desfăşoare pe mai mult de o pagină - “un ecran”.

Utilitatea şi accesibilitatea, elemente ce ţin de limbajul în care este configurat site-ul contează iar foarte mult. Site-urile de interes public trebuie să fie accesibile, pentru că nu fiecare utilizator are capacităţi de informatician, sau posibilităţi tehnologice de ultimă generaţie.

Deşi investiţia este mai mare, trebuie să se ţină cont de rapiditatea cu care va fi găsit site-ul, prin utilizarea motoarelor de căutare, şi mai ales care sunt cuvintele cheie cele mai potrivite. Aceste website-uri îndeplineasc rolul de surse de informare online, în contextual în care aceasta este metoda de documentare cea mai apreciată, datorită complexităţii, diversităţii şi rapidităţii cu care se obţin datele căutate.

Dan LUCA / Bruxelles

luni, 19 ianuarie 2009

Ministrul fondurilor europene

Dificultatea în absorbţia fondurilor europene a inspirat Guvernul să înfiinţeze grupul interministerial pentru fonduri europene. Acesta îşi va desfăşura activitatea sub conducerea primului-ministru şi a vice-premierului. Rolul acestui grup este de a urmări toate celelalte ministere implicate în procesul de absorbţie a fondurilor europene. Nu e deloc rea decizia, deşi a apărut târziu, când statisticile legate de sumele pe care România a reuşit să le utilizeze nu arată deloc bine.

Administraţia naţională trebuie adaptată pentru absorbţia fondurilor europene, aşa cum s-a discutat şi la întâlnirea despre care spuneam în urmă cu câteva luni într-un mesaj, unde apare exemplul Spaniei, unul de succes. Parlamentarul european Inés AYALA SENDER explica: “am înfiinţat, încă înainte de aderare, un super-minister responsabil cu proiecte concrete de dezvolatare a ţării, pe care le-au prezentat la Bruxelles, imediat după aderare”.

Avem nevoie şi în România de măsuri rapide, care să dea coerenţa strategică şi comunicarea necesară unui proiect istoric. Poate că nu e rea chiar ideea de a avea un ministru al fondurilor europene.

Dan LUCA / Bruxelles

miercuri, 14 ianuarie 2009

Cine suntem?

Începutul de an aduce noi provocări pentru români şi România, ca membră a Uniunii Europene, dar nu numai. Dezbaterile legate de extinderea acordurilor de liberă circulaţie pentru bulgari şi români, arată că într-adevăr nu toată lumea ne agrează. Şi de această dată este vorba de imaginea pe care ne-am construit-o, o percepţie asociată cu România, dificil de “digerat” politic, cu impact direct asupra românilor.

În decembrie 2008 am fost rugat de către televiziunea elveţiană să îmi prezint opinia în legătură cu referendumul care va fi organizat în Elveţia în februarie 2009, când populaţia va fi consultată în această problemă. Sunt suficiente argumente care să încurajeze deschiderea porţilor pentru români, deşi Uniunea Democratică de Centru din Elveţia desfăşoară o campanie agresivă pentru un “nu” sigur.

Şi dacă UDC este principala forţă politică a ţării, de ani de zile, obţinând 29% din voturi la ultimele alegeri, atunci ce se va întâmpla în 8 februarie? Acţiunile la care a apelat dreapta elveţiană par mai degrabă rasiste, decât măsuri exagerate de protejare a ţării. Explicaţiile date de cei implicaţi, nu au temei, la fel ca şi simbolurile utilizate în declaraţiile şi materialele răspândite. Suntem catalogaţi ca fiind o ţară din lumea a treia.

Economiile ţărilor în care au emigrat românii pentru a lucra au avut de câştigat. Asta spun şi organizaţii din Marea Britanie, „The Independent" sau Work Foundation, la care adaugă că restricţionarea accesului românilor reprezintă o măsură populistă şi ridicolă, deşi în anul 2006, înainte de aderare, presa britanică tabloidă publica articole alarmiste despre invazia românilor bolnavi de tuberculoză şi needucaţi, care ar fi urmat să se producă după aderarea la UE.

Uniunea Europeană încurajează statele membre să deschidă porţile pentru români şi bulgari, pe baza rezultatelor studiilor care subliniază faptul că cei care şi-au dorit să plece să muncească în străinătate, au făcut-o deja, excluzându-se astfel apariţia unor mişcări masive, necontrolabile de forţă de muncă. Numărul celor care au emigrat în UE după aderare este infim faţă de prognozele care se făceau înainte de acea dată. În completarea raportului realizat de Comisia Europenă, trebuie spus că spre Spania s-a îndreptat cel mai mare val de imigraţie românesc, 57% dintre cei care au părăsit ţara alegând această destinaţie, faţă de 26% care au plecat în Italia. Prin comparaţie, a treia destinaţie a fost Marea Britanie, spre care s-au îndreptat doar 2% dintre românii care au părăsit ţara. Proporţii similare au plecat spre Austria, Germania, Portugalia şi Grecia. Numărul românilor care au lucrat în Elveţia nu este la fel de mare, precum cel din alte state europene care au ridicat totuşi restricţiile. Este cazul Ungariei, Spaniei, Portugaliei, Greciei şi Danemarcei. Invocând motivul crizei financiare, Marea Britanie, Irlanda, Germania, Austria, Luxemburg, Olanda şi Belgia, au hotărât recent prelungirea restricţiilor pentru următorii trei ani.

Mai sunt şi alte argumente pentru acceptarea românilor. Europa este îmbătrânită. Prognozele arată că Europa urmează să ramână fără suficiente persoane de vârstă activă şi cu o armată de oameni bătrâni pe care trebuie să-i întreţină. Încă din 2006 Comisia Europeană a dat publicităţii comunicarea “Viitorul demografic al Europei – de la provocare la oportunitate”, text care vorbeşte despre necesitatea regenerării demografice sau despre integrarea imigranţilor, pentru a compensa pierderile demografice de pe piaţa forţei de muncă. Autorităţile de la Bruxelles au precizat că cei mai mulţi muncitori imigranţi sunt "tineri, necăsătoriţi şi apţi de muncă", 80% dintre aceştia provenind din una dintre cele zece ţări care a aderat în 2004 la UE, în vreme ce 70% din imigranţii bulgari şi români au mai puţin de 35 de ani. Politicienii nu trebuie să fie deci ostili imigraţiei. Totuşi, analiştii spun că aceasta nu este soluţia completă, deoarece numărul de imigranţi necesar pentru a stabiliza forţa de muncă este prea mare pentru a fi fezabil politic şi practic.

O cititoare a blogului îmi spunea că dacă România s-ar angaja la un control mai riguros la acordarea permiselor de muncă în străinătate, ar fi voci care ar pretinde că le este îngrădită libertatea. Când vorbeam despre diaspora românească subliniam că românii nu sunt văzuţi rău numai în afara teritoriului, ci şi de compatrioţi. Românii din afară sunt primii care au posibilitatea să schimbe părerea străinilor despre noi. Ce facem pentru imaginea noastra? Nu putem să acceptăm la nesfârşit jignirile. Am fost destul poporul scuipat pe obraz.

Dan LUCA / Bruxelles

luni, 12 ianuarie 2009

Cum circulă informaţia europeană?


Am discutat mult despre cum este transmisă informaţia europeană către cetăţean, despre necesitatea adaptării mesajului, dar nu am amintit suficient desptre rolul membrilor administraţiilor locale şi regionale.

Dacă analizăm rezultatele unui studiu realizat de Comitetul Regiunilor, în legatură cu modul în care se transmite informaţia europeană la nivel local sau regional, informaţiile europene de mare interes sunt cele legate de oportunităţile de obţinere a fondurilor europene (90%), politicile UE (45%) şi propunerile legislative pentru Uniune (44%).

Important este şi cum obţin administraţiile locale informaţia europeană (site-uri oficiale, birouri şi reprezentanţe din Bruxelles, guvernele naţionale, media centrală, reprezentanţi în instituţiile europene), dar şi modul în care se ocupă jurnaliştii de selectarea informaţiilor de importanţă regională sau locală. Despre acest lucru s-a discutat şi la întâlnirea pe care am moderat-o în vara anului trecut.

Dan LUCA / Bruxelles

miercuri, 7 ianuarie 2009

Românii din Bruxelles şi partidele europene


Mi-a făcut o mare plăcere să colaborez cu prietenii de la Cronica Română pentru a realiza un articol despre cum se relaţionează partidele politice din Uniunea Europeană cu cetăţenii lor din capitala Europei şi din diasporă în general.

Încă o dată vreau să subliniez că este loc pentru partidele adevărate din România, care se poziţionează clar doctrinar, în a avea filiale de partid în afara teritoriului statului român, recunoscute oficial în statut.

Dan LUCA / Bruxelles

luni, 5 ianuarie 2009

Diplomă şi potenţial

Continentul american a dat mereu tonul, chiar şi în cazul curriculei universităţilor sau a masterelor, însă de ceva vreme, şcolile europene de afaceri le-au ajuns din urmă pe cele de peste ocean. Acum poţi urma şi la Londra, în Franţa sau în Spania un master în business.

Realizatorul topului Thinkers 50, Des Dearlove, menţiona ca şi diferenţe, faptul că în Europa se pune mai mult accent pe partea practică, acest domeniu este văzut ca o artă, şi se studiază un singur an, în loc de doi, cât durează pregătirea la masterele americane.

Nouă tendinţă în MBA este dezvoltarea cursurilor destinate executivului. Acestea sunt căutate atât de firmele care îşi trimit angajaţii la pregătire, deşi foarte puţine, sau de însuşi manageri de succes care se înscriu din proprie iniţiativă. Problema apare însă atunci când organizaţiile nu văd finanţarea acestor cursuri pentru proprii angajaţi un câştig pentru ambele părţi, deşi studiile au demonstrat că la nivel internaţional, 43% dintre absolvenţii de cursuri EMBA au fost promovaţi, iar firmele au reuşit să îşi recupereze investiţia într-un timp relativ scurt.

Trebuie înţeles pe de altă parte, în primul rând, faptul că aceste cursuri nu sunt destinate proaspeţilor absolvenţi de studii superioare, ci celor care au deja experienţă şi realizări notabile, criterii obligatorii la interviul de selecţie. Apoi, o diplomă de EMBA nu este o condiţie la angajare, ci un avantaj. Şi nu în ultimul rând, background-ul profesional al candidatului, la care se adaugă abtitudinile personale ale acestuia vor da naştere la manageri de succes.

Dacă depăşim şi barierele financiare, distanţa nu mai este o problemă, multe universităţi oferind cursuri la distanţă. Pentru români sunt cursuri organizate în diferite oraşe din ţară, unde şcolile autohtone concurează cu oferta celor internaţionale.

Ca şi concluzie, avem două elemente ce trebuie dezvoltate pentru îmbunătăţirea managementului: mobilitatea şi accentul pe aşa numitele “soft skill”-uri, adică abilităţi de comunicare, leadership şi gândire strategică.

Cam pe aceeaşi direcţie funcţionează şi Bruxelles-ul european din punct de vedere al resurselor umane.

Dan LUCA / Bruxelles

joi, 1 ianuarie 2009

2009 din punct de vedere…

Dacă ultimul mesaj de pe blog din 2008 a fost un bilanţ al evenimentelor marcante din ultimele 12 luni, încerc câteva pronosticuri pentru anul 2009 din punct de vedere...

…european

Cel mai important punct al agendei este pregătirea alegerilor parlamentare din iunie, la care participă pentru prima dată toate cele 27 de state membre. Vor abunda statistici din partea instituţiilor precum cea recentă a Comisiei Europene. Noi parlamentari europeni, iar apoi din 1 noiembrie o nouă echipă de comisari europeni.

De la 1 ianuarie, Cehia a preluat Preşedenţia UE, iar Slovacia este al 16-lea stat din zona euro, şi al doilea după Slovenia dintre cele care au aderat la Uniune în 2004. De la 1 iulie 2009 Suedia va prelua apoi Preşedenţia UE.

Din punct de vedere economic trebuie să ne luptăm în continuare cu consecinţele crizei financiare. Pe lângă acestea, şi la fel de importante, vor fi soluţiile găsite pentru combaterea schimbărilor climatice, a măsurilor de îmbunătăţire a economiei de energie, sau susţinerea agriculturii ecologice.

...naţional

Intrăm în anul aniversar 2009, cu o Românie scăpată de regimul comunist în urmă cu 20 de ani. Vom fi bombardaţi probabil de bilanţuri şi analize globale. Nu cred că trebuie să continuăm, aşa cum ne stă obiceiul, să căutăm vinovaţi sau să facem acuzaţii. E târziu să tânjim după timpul deja pierdut.

România intră în al treilea an ca şi membră a Uniunii Europene. Trebuie să învăţăm de la cei care au avut succes şi să profităm de sprijinul european. Nu mai există scuze, trebuie deschise cât mai rapid marile şantiere ale “infrastructurii României“, trebuie să ne gândim real la ce vrea cetăţeanul român.

Încă două campanii electorale vor “măcina“ electoratul – cea pentru Parlamentul European şi apoi cea pentru alegerea preşedintelui României. Sper în mai multă normalitate în România pentru un an – din nou – crucial pentru ajungerea la standardelor mult visate de români.
Dan LUCA / Bruxelles