În recentul
material pe care l-am pregătit pentru Jurnal
de Dâmboviţa am vorbit despre Bruxelles, oraşul în care locuiesc de 16 ani,
capitala “de facto” a Uniunii Europene, unde problemele lingvistice sunt
dezbătute la nivel politic.
Redau în
continuare articolul publicat vineri, 13 decembrie:
..........
Bruxelles-ul a
dezvoltat de ani de zile o adevărată comunitate a actorilor europeni, fiind
capitala „de facto” a Uniunii Europene, fără o reală decizie în acest sens. E
drept, la o eventuală nominalizare, nu multe alte oraşe europene s-ar ridica la
nivelul cerinţelor. Luând în calcul mai multe caracteristici, avem oraşe
„centru de gravitaţie” sau care din punct de vedere diplomatic, demografic,
metropolitan sau civic se potrivesc pentru a îndeplini rolul de capitală
comunitară.
De exemplu,
Praga este capitala europeană care din punct de vedere spaţial este cel mai
central poziţionată, în acelaşi timp Frankfurt este situat aproape de marile
oraşe europene, iar Luxemburg-ul câştigă puncte la capitolul metropolitan. Ce
limbă se foloseşte la Bruxelles? Dacă în Belgia olandeza a fost recunoscută ca
limbă oficială în nord, franceza, în sud, şi germana, la graniţa de est, în
oraşele şi suburbiile din Bruxelles, şi franceza şi olandeza sunt recunoscute
ca limbi oficiale.
Recent au
apărut propuneri de a declara engleza limbă oficială, alături de celelalte
două. Din păcate, orice discuţie despre limbaj sau educaţie este de natură să
declanşeze controverse într-o ţară unde problemele lingvistice sunt o
componentă definitorie a vieţii politice. Lucrând în diferite instituţii, în
cele mai multe cazuri, europeanul de Bruxelles intră prea puţin în contact cu
belgienii, iar aceştia nici nu sunt cei mai buni vorbitori de franceză sau
olandeză – viaţa acestora se „personalizează” în funcţie de specificul
activităţii pe care o desfăşoară.
Conform cifrelor
pe care Ministrul flamand al Educaţiei, Pascal Smet, le cita în planul său,
plan numit „Marnix”, 63,2% dintre locuitorii din Bruxelles sunt vorbitori
nativi de limba franceză, în timp ce mai puţin de 20% sunt nativi olandezi.
Doar 2,5% au engleza ca limbă maternă, dar cu toate acestea, 29,7% dintre
persoanele care locuiesc în capitala Belgiei sunt nevoite să vorbească limba
engleză bine sau foarte bine, având în vedere natura muncii lor.
„Aş dori să văd
toată lumea care trăieşte la Bruxelles vorbind cel puţin o limbă comună, şi
aceasta ar putea fi limba engleză”, preciza Smet. Puţin peste jumătate din
respondenţi unui recent sondaj, stabiliţi în capitala Belgiei, au declarat că
ar dori ca, în cazul administraţiei publice de la Bruxelles, să se vorbească
mai mult limba engleză, fiind un handicap pentru cei care nu vorbesc franceza
sau olandeza.
Apropo de asta,
în ultima vreme s-a schimbat şi abordarea francezilor faţă de limbile străine,
inclusiv engleza. Aproximativ 80% dintre respondenţii unui recent studiu au
declarat că folosesc în principal limba engleză în viaţa lor de zi cu zi, în
relaţie cu alţi profesionişti UE de la Bruxelles, subliniind un sentiment
crescând de pragmatism faţă de limbile străine. Franceza rămâne încă utilizată
pe scară largă, la Bruxelles.
Michel Soubies
însă, un fost funcţionar al Comisiei Europene, care se numără printre cei care
au răspuns la sondaj, a declarat că executivul UE ar trebui să lupte împotriva
tendinţei de monolingvism pentru a reveni la ceea ce el a descris ca fiind
„multilingvism controlat“, cu patru sau cinci limbi. Locuiesc în Bruxelles-ul
european de 16 ani.
Sunt în
permanent contact cu expatriaţi, funcţionari din instituţiile europene, cu
angajaţi din sectorul privat, europeni, români, dar nu numai. Ei sunt,
majoritatea, cu studii superioare, bine plătiţi, sociabili, deci timpul trece
rapid şi plăcut în acest amalgam de profile. Lucrând în diferite instituţii, în
cele mai multe cazuri europeanul de Bruxelles intră prea puţin în contact cu
belgienii. Şi aproape toate discuţiile, formale şi informale, se poartă în
engleză.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu