Vreau să felicit echipa publicaţiei
“Historia” pentru Ediţia Specială pe tema “Românii care au construit America”. Este o temă care mă captivează, având în vedere că recent familia mea a
lansat o carte în care sunt descrise și experienţele străbunicului meu în Lumea
Nouă, acum mai bine de 100 de ani.
De fapt, așa cum se menţiona în
revista Historia, “cel mai mare număr al emigranţilor de după 1895 venea din
vestul și centrul Transilvaniei, în special din regiunea Făgărașului, apoi Sibiu,
Alba Inferioară...”. Anumite condiţii externe au favorizat în mare măsură
declanșarea și proporţiile ulterioare ale fenomenului emigraţionist. “Migrarea”
capitalului nord-american în zona cu resurse naturale bogate din sudul Marilor
Lacuri, din America de Nord, lipsa continuă de forţă de muncă, capacitatea de
absorbţie constant ridicată a pieţei muncii din regiunile agricole încă
nexploatate și cele industriale în curs de expansiune, coroborate cu descreșterea
emigraţiei din Europa Occidentală în ultimul sfert al secolului al XIX-lea,
toate acestea au constituit factori externi importanţi, care au stimulat
migraţiile transoceanice, în special cele din Europa Răsăriteană.
Din numărul total de 149.826 de
emigranţi români înregistraţi în documentele oficiale în periaoda 1899-1928,
83,4% au fost bărbaţi.
Majoritatea românilor care veneau
în America era reprezentată de ţărani din Ardeal, Banat și Bucovina. Într-o
majoritate covârșitoare, emigranţii s-au transformat peste noapte din ţărani în
muncitori industriali.
Citind istoria unor români din
comuna Daneș (judeţul Mureș), am înţeles de la familia mea că nu doar străbunicul meu din partea tatălui meu a fost în SUA, ci și cel din partea mamei a avut parte de același traseu. Interesante destine. Eu, prin stabilirea mea de 17
ani în Belgia, par “mic-copil” comparativ cu migraţia strămoșilor mei…
Scopul acestui
mesaj este și de a face un apel la conectarea migraţiei de la început de secol
XX, cu ce s-a întâmplat după anii ’90. Proiectul Diasporei românești și
conectarea ei reală cu România trebuie să continue. Încă de acum 6 ani am încercat un proiect politic concret, din păcate
tratat cu mare superficialitate de cei din ţară și nu numai. Reiterez, Diaspora este o valoare adăugată
(complementară) pentru România contemporană. Dar superfecialitatea nu ajută în
relaţionare. Câteva idei – încă de actualitate – le publicam acum doi
ani într-un material din Occidentul Românesc.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu